fbpx
  • May 14, 2019
  • admin
  • Comment: 0

Care a fost experiența mea de părinte la un festival la care am participat?

Pornind pe drumul clasic întru găsirea unui răspuns la această întrebare, nu aș fi găsit niciodată unul. Punct.
Înainte să îi am pe Cei Mai Iubiți Pământeni ai Întregului Meu Univers de astăzi, detestăm parcurile și purtăm doar tocuri de 7 sau 9 centimetri. Copiii se fereau de mine, însă mai tare mă feream eu de ei și mamele lor.

Un început promițător pentru viața de mamă, nu?

Mai mult, nu am fost niciodată la un festival alături de copii. Aștept să mai crească puțin și să mergem toți 4 la Neversea J.
Așa că am pornit-o pe alt drum pentru a scrie articolul.
Părinte fiind, am participat la un festival “mind-blowing”. Totul părea creat după chipul și asemănarea ADN-ului din care mă trăgeam.
N-aș mai fi plecat de acolo. În fapt, îmi aduc bine aminte că am plâns în avion, la plecare, cu toate că făceam cale-întoarsă către Cei Mai Iubiți Pământeni care-mi fuseră atribuiți de Univers, în grijă.
Era vorba despre un altfel de festival decât cel pentru care m-ați provocat să scriu astăzi.
Numele este foarte puțin important. Ceea ce contează însă, este faptul că mi-a oferit singurul lucru pe care cred că îl căutăm cu toții în viață, în general, și la festivaluri, în particular: mi-a oferit LIBERTATE.

Un festival țintește către ceea ce însuși parenting modern ne îndrumă ca părinți, pentru ca tânăra generație să fie mai cu moț decât vechea generație, în fapt, decât noi: libertate.

 Oare câți dintre voi, cei care citiți aceste rânduri, nu vă creșteți juniorii cu un grad crescut de libertate față de felul în care ați fost voi crescuți?
Oare câți dintre voi nu v-ați mușcat limba în loc să oferiți o rupere de nori, în momentele acelea? Știți voi care. Aha, deci ați acceptat alegerea copilului de a se exprima liber, corect?
Oare câți nu ați lăsat copilul să se tăvălească în noroi doar pentru că el dorea această libertate? 
Oare câți nu v-ați adăpostit în sfânta baie, ca într-o Meca, doar pentru că nu mai puteați accepta “libertatea” de exprimare a copilului?
Oare câte dintre voi nu v-ați certat cu însăși mamele voastre sau cu mamele mamelor soților voștri – soacrele – doar pentru că acestea nu înțelegeau libertatea din parentingul modern?

Însă nu doar copiii doresc să trăiască liber. Și noi dorim același lucru.

Cred că oamenii nu căută “distracția” atât de proclamată în reclamele festivalurilor, cât libertatea de a fi așa cum rar își permit.
Noi nu prea suntem educați în a ne exprima liber. Am avut o altfel de educație. Noi am avut lista de bifat pentru ca viața să fie împlinită: casă, mașina, familie sau mai știu eu ce.

Avem nevoie de copiii aceștia, ai noștri, pentru a ne definitiva studiile vieții. Îi creștem liber, pentru a învăța și noi, la rândul nostru, libertatea.

Și oare unde am putea să facem mai bine și mai bine lucrul acesta, dacă nu chiar la festivaluri, în formula complete.

De fapt, noi, părinții, ne dorim o lume liberă, fără restricții derizorii, fără nedreptate.
Vrem frumos, bun simț, iubire, simț estetic, empatie, acceptare, o societate mânată de principii drepte și juste.
Este fix motoul oricărei familii moderne care a pus vreodată ✋ pe o carte de parenting.
Vrem, pentru ei, ceea ce am descoperit, acum, la maturitate – si dupa multa psihoterapie J – că este esența unei vieți – libertatea de a ne trăi individualitatea.

Așa că, dragă Elementum, dacă îmi vei permite luxul de a trăi libertatea pe care o simte mintea copilului în general, și în particular pe aceea a copiilor mei, atunci ai de la mine 11 stele din 10.

PS: eu voi face coadă la saltul cu parașuta. Acolo mă găsiți în caz că m-ați pierdut.

Mulțumesc

Diana Simion, MameNebune.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *