Uncategorized

Experiențe de festival

autor: Cristina Bede

Suntem o mică familie de 4: cel mai mic membru are 2 luni – cu el încă nu am făcut nici o „ieșeală” – iar ex-mezina familiei are 2 ani și 5 luni. Mama este un fel de șoarece de bibliotecă, având mai mult înclinații către in-door, iar tatăl este un biker veritabil ce a bătut țara în lung și în lat pe motocicletă și care simte că mai are o mulțime de locuri frumoase de văzut la noi în țară.

Până să îl cunosc pe el nu fusesem niciodată cu cortul, iar la festivaluri sau evenimente mergeam doar pentru o zi și mai mult pentru concertele artiștilor și nu mă aventuram prea departe de casă. Însă după ce ne-am cunoscut, aici la Cluj, am recuperat și mi-am făcut “rodajul” la festivaluri. Am fost la primul Electric Castle – ne-a plăcut enorm – și apoi nu am mai ratat nici o ediție, am fost la o grămadă de evenimente ce se desfășoară și azi în parcul central din Cluj-Napoca, am fost la o mulțime de întruniri moto prin țară, avem amintiri frumoase de la festivalul de la Sighișoara și multe multe peripeții și aventuri cu cortul sau explorându-ne țara.

Cât am fost însărcinată cu fetița noastră nu m-am dat înapoi de la nimic. Am făcut de toate, am mâncat de toate, am fost la concerte cu burtica, am fost la mare și ne-am bucurat de fiecare clipă a sarcinii. Însă după naștere parcă lumea întreagă s-a micșorat în jurul meu și timpul s-a oprit în loc pentru un an jumate. Până ne-am dat seama că ne-am concentrat atât de tare pe creșterea și educarea micuței noastre încât pentru noi nu mai avea farmec niciun eveniment din lume, a trecut aproape un an jumate.

Astfel prima ieșire adevărată împreună cu fetița noastră a fost după ce a împlinit un an și 5 luni și am început direct cu cortul și concerte. Am fost la un mic festival de 1 Mai. Am fost înconjurați de prieteni și ne-am pus corturile în locul în care aveam acces la tot ce era mai bun: am prins și un pic de apă și loc drept pentru corturi și umbră dar și soare, eram feriți de zgomote dar și aproape de distracție. A fost perfect!

Acum, când mă gândesc și încerc să îmi amintesc ce pregătiri speciale am făcut pentru a merge la cort cu un copil de un an jumate, îmi dau seama că nu am făcut nimic deosebit. Parcă am făcut bagajele la fel ca înainte de a o avea pe ea – ca atunci când mergeam doar noi doi cu cortul. A fost inconștiență sau realizasem de pe atunci că „nevoile și pregătirile speciale” necesare unui copil sunt doar o iluzie? Astăzi cred că nu are rost să îți storci creierii gândindu-te: “Vai de mine! Ce să mai pun în bagaj?”. Cele mai bine făcute bagaje sunt cele făcute cu calm și pragmatism. Vorba zice că nu are rost să pun 7 schimburi de haine dacă merg cu cortul pentru 3 zile. Mai mult ca sigur că nu o să le folosesc pe toate. Însă, dacă îmi face mie plăcere să am din ce alege când vine vorba de a-mi îmbrăca puiul, pun 20 de schimburi, pentru că așa o să fim cu toții fericiți. Cred că este important să îți duci lucrurile pe care le folosiți în fiecare zi în așa fel încât să nu fie o schimbare majoră ieșirea la “iarbă verde”: hăinuțele preferate, păturica și jucărelele cele mai îndrăgite, scutece, șervețele, prosoape, piaptăn, unghieră și alte obiecte de igienă, biberoane, farfurioare și tacâmuri pe care le folosiți în fiecare zi și cu care s-a obișnuit cel mic. Cu gândul ăsta-n minte, La bagaje înainte! (am făcut și-o rimă 😊)

Așa că la prima noastră ieșire cu cortul a făcut eu bagajele de a trebuit să mergem cu remorca după noi. Eh, nu-i bai, că doar nu le-am dus în spate. Așa am putut duce și ceaunul mare și o cădiță pentru bălăceală și o mulțime de pături, plăpumi și perne de zici că am dormit în puf. Am dus și o geantă de cărți – nu m-am putut decide pe care să o iau așa că le-am pus pe toate și contrar așteptărilor, toate au fost răsfoite și de cei mici și de cei mari și au iscat o mulțime de discuții aprinse legate de morala sau învățămintele pe care le pot deprinde copii din basmul românesc. Am pus minge de fotbal, rachete de tenis și o mulțime de jocuri și jucării: ca să avem din ce alege.

Ne-am jucat, am citit, am stat la plajă, am ascultat muzică, am gătit și am mâncat bine (în meniul nostru s-a regăsit și laptele cu griș la ceaun – apreciat de toți, cu mic, cu mare), ne-am bălăcit picioarele în micul pârâiaș ce susura lângă cortul nostru, am stat în jurul focului de tabără și am prăjit americanele bezele și la toate activitățile am inclus-o și pe mica noastră prințesă. Micuța! Până și lemne pe foc a pus (focul era stins – dar ea a adunat toate surcelele și le-a pus în vatra focului). A fost o hărnicuță și jumătate! Nu s-a dat înapoi de la nimic.

A fost o reușită! Ne-am bucurat atunci și ne bucurăm și acum când ne amintim ce frumos s-a distrat puicuța noastră mică! Astfel pot concluziona că acum că avem copii, bucuria noastră, a adulților se bazează pe bucuria celor mici. Dacă ei se distrează, noi vom fi bucuroși că am putut să le oferim o clipă de neuitat. Deci cel puțin pentru următorii 15 ani, va trebui să ne alegem activitățile socotind dacă vor fi pe placul celor mici și doar așa vom fi și noi, părinții, cu adevărat împliniți.

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.